Programul de formare este generat de caracterul extrem de important al abilităților/competențelor necesare pentru a face față provocărilor lumii contemporane din secolul al XXI-lea.

Competențe generale ale programului de formare

• Elaborarea proiectului de dezvoltare personală în contextul managementului schimbării și a specificului provocărilor secolului 21;
• Proiectarea de activități pentru dezvoltarea abilităților viitorului (comunicare, colaborare, creativitate și gândire critică) și creșterea performanței didactice;
• Crearea, selectarea și implementarea de metode, tehnici și strategii cu caracter transdisciplinar pentru dezvoltarea abilităților viitorului;
• Conceperea unor activități educaționale motivante, adaptate și integrate pentru creșterea participării școlare autentice a beneficiarilor educației remediale și a celei de tip Șansa a doua.

Se pune accent pe următoarele competențe de bază:

Competențe de comunicare

Dezvoltarea acestei competențe va contribui la favorizarea capacității de exprimare, transmitere și înţelegere a mesajelor astfel încât să poată fi realizată o comunicare autentică și eficientă. Dezvoltarea competențelor de comunicare ar trebui să cuprindă toate formele tradiționale cât și cele moderne ale comunicării. Însușirea competențelor specifice de comunicare verbală orală și scrisă, alături de comunicarea ce presupune utilizarea resurselor digitale și on-line și multimedia într-o varietate de forme și contexte devine prioritară din prisma faptului că ea premerge sau constituie premisa construirii în manieră mai facilă a celorlalte seturi de competențe.

Creativitate și curiozitate intelectuală

Curiozitatea ca factor generator al dorinței de cunoaștere reprezintă unul din ingredientele care vor genera unul din resorturile fundamentale care contribuie la asigurarea suportului motivațional. Dorința de a învăța și de a descoperi noul, dar mai ales dorința de a învăța să lucrezi cu instrumentele necesare învățării (abilitatea de a învăța să înveți și cum să înveți), vor declanșa orientarea spre nou și spre a descoperi noul atât din perspectiva lui a face cât și din perspectiva lui a ști. A ști și a face vor conduce la acumularea de experiență și din această acumulare va rezulta interesul pentru a genera și a fi creativ, a produce ipoteze și noi idei, a genera noi variante de abordare a unor problematici (nu neapărat științifice ci chiar de ordin practic) din perspective inedite.

Gândire critică și gândire sistemică

Gândirea critică este orientată spre o abordare de tip divergento-convergent, pornește de la a aduna informații/dovezi din surse recunoscute ca fiind de încredere, dovezi necesare pentru a acoperi subiectul pe care îl avem de explorat/ despre care ne informăm. Altă caracteristică a gândirii critice este preocuparea pentru corectitudinea informațiilor, iar în acest sens capacitatea analitică presupune să ne informăm din cel puțin 2-3 surse. Urmează o etapă în care pe baza informațiilor deținute ne vom contura o opinie personală, un punct de vedere informat, asumându-ne posibilitatea ca acesta să fie eronat. Deci gândirea critică ne va ajuta să ne conturăm propriile opinii, să luăm decizii în mod asumat, informat și responsabil.

Gândirea sistemică este cea care ne permite să ne construim o perspectivă de ansamblu asupra lucrurilor și fenomenelor, să identificăm și să înţelegerea conexiunilor dintre elemente și sisteme. Ea este cea care ne ajută să reperăm, descifrăm și să înțelegem relațiile cauzale și să putem anticipa consecințe. Gândirea sistemică ne ajută să trecem de la particular la general să facem extrapolări și să putem emite concluzii pertinente ancorate în realități multidimensionale și nu doar în punctul de vedere personal. Programul de formare va include, astfel, și sesiuni dedicate managementului schimbării, oferind posibilitatea cadrelor didactice să își dezvolte o viziune de ansamblu a realității și a schimbărilor necesare pentru ei inșiși si in actul de predare.

Colaborarea

Este cea care oferă posibilitatea de a rafina felul în care persoanele relaționează, posibilitatea de a învăța cum și când să punem resurse în comun pentru a putea să atingem obiectivele grupului sau a comunității din care facem parte. Colaborarea implică o atitudine proactivă și trecerea la acțiune, presupune ca persoanele să învețe și să realizeze lucruri împreună.